Peste inca o ora, valul alb se va strecura pe sub Golden Gate pentru a infasura in alb romanticul oras si un tanar isi va lua iubita de mana si va urca pe o strada alba cu o sticla de Tokay in buzunar.
Atata m-am invartit ca m-a cuprins un fel de ameteala si-am crezut ca o sa ma prabusesc ca intr-un vis, direct in prapastie. Ah, unde e fata pe care o iubesc? m-am gandit si m-am uitat de jur imprejur, asa cum ma uitasem si in lumea cea mica de dedesubt. Si-n fata ochilor mei se afla trupul urias al Americii mele; undeva, departe, sumbrul, nebunescul New York isi inalta norul de praf si de abur brun. Estul are ceva brun si sfant, in timp ce California e alba ca rufele puse la uscat si n-are minte. Cel putin asa gandeam atunci.
joi, 10 septembrie 2009
sâmbătă, 5 septembrie 2009
marți, 1 septembrie 2009
era singura Noaptea....
In urma unor experiente recente, deloc placute, incep din ce in ce mai mult sa ma conving de beneficiile unei vieti in care contactul cu ceilalti sa fie minim: mai putine ocazii de neintelegere si intristare; mai mult timp pentru lectura, studiu, cugetare; mai putine constrangeri, o aplecare mai adanca inspre propria fiinta....
PS.
era singura Noaptea,
cu tot tipatul tiglelor
de pe case
singura era,
desi tramvaiul nr. 5
zdruncina ferestrele
si scotea nevestele
afara, pe geam
singura as fi ramas si eu
daca as fi stiut a bate toaca
in zori
Bucuresti, 1 sept 2009
PS.
era singura Noaptea,
cu tot tipatul tiglelor
de pe case
singura era,
desi tramvaiul nr. 5
zdruncina ferestrele
si scotea nevestele
afara, pe geam
singura as fi ramas si eu
daca as fi stiut a bate toaca
in zori
Bucuresti, 1 sept 2009
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)