despre lucruri in toamna

Cele mai intense trairi, cele mai adanci senzatii se nasc in mine toamna. Atunci, innegurarile, seninatatile, tristetile se aseaza in fata mea in forma lor plina, maxima. Atunci, ochiul meu se mareste, urechea mea devine atat de sensibila ca doare... Si parca abia atunci lucrurile se arata:

caderea unei castane (sunetul, rostogolirea acesteia pe strada); frunzele rupte sub vant si imprastierea lor, apoi strangerea lor in gramezi rascolite iar de vant; trecerea pasilor peste frunze, lovirea frunzelor cu umbrela, picaturile insingurate de ploaie, picaturile ca un pluton, picaturile ca un regiment si apoi ca o armata; umbrele trecatorilor, miscarile lor retinute, coregrafia trecerii peste baltoace; raceala obrajilor, umezeala aerului....

zile de nastere

Daca inainte, numarul de 10, 16, 17... avea insemnatate si reprezenta cadrul fundamental in care traiam anumite experiente de viata, de ani buni, semnificatia varstei pe care o am a inceput sa se dilueze.

Zilele de nastere nu mai produc emotie, nu mai marcheaza inceputuri si sfarsituri. Traiesc, parca, intr-un continuu rotund si fluid. singurele tresaltari si spaime sunt legate doar de cifrele rotunde: 30, 40.