Mi-a luat cam o jumatate de ora sa ma hotarasc asupra primului mesaj. Mi se parea ca ce scriu e prea pretentios, fals, artificial. Nici acum nu cred ca reusesc sa scriu cu naturalete la gandul ca toate cuvintele scrise raman asa cum sunt, fara putinta de a le sterge. Apoi mai e si gandul ca nu pot sa ascund blogul asa cum faceam cu jurnalul, ca sa nu-l gaseasca mama.
De ce scriu totusi pe acest blog?
Fiindca iubesc cuvintele. Le iubesc sunetele si energia. Fiindca sunt mereu uimita de puterea acestor litere, aparent fragile ca niste firisoare de praf, de a forma cele mai nebanuite structuri, de a aparea in cele mai neasteptate locuri, de a exprima lumea si oamenii.
Si ar mai fi un motiv. Sper ca prin acest blog sa povestesc despre mine si despre lume.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu